Traducere de carte din română în portugheză
Primiți o versiune completă a cărții, din română în portugheză. Un al doilea model verifică fiecare fragment pentru erori grave, iar traducătorul corectează ce găsește. Recomandăm o revizie umană înainte de publicare.
Înainte ca o carte în română să ajungă la traducătorul în portugheză, motorul o împarte în blocuri și păstrează ordinea capitolelor. Verificările de cod rulează pe fiecare bloc înainte ca vreun judecător să-l citească. Un rezultat gol, un alfabet greșit, o lungime departe de sursă, text sursă rămas nemodificat, o buclă repetată și text scris în altă limbă sunt toate depistate în acest pas. Apoi un al doilea model citește fiecare pasaj pentru erori grave, traducătorul corectează ce găsește, iar textul finalizat în portugheză revine în fișierul tău, în formatul trimis.
Numele sunt locul unde o carte lungă în română greșește cel mai des, așa că motorul construiește un glosar cu numele și titlurile din carte și fixează fiecare dintre ele de la prima pagină până la ultima. Scoate cuvintele de titlu precum badea, boierul, coana, colonelul, contele, contesa ca să păstreze numele de bază, apoi traduce titlul și păstrează numele. O legătură dintr-un titlu (a, al, ale, cea, cel, de) marchează un epitet sau titlul unei opere, deci acea intrare nu este tratată ca un nume simplu. Paginile de început și de sfârșit ale cărții se copiază netradus.
Vorbirea directă dintr-o carte în română este marcată cu o liniuță la începutul replicii vorbite (—), iar o carte în portugheză folosește aceeași convenție. Motorul îi cere traducătorului să păstreze această convenție în fiecare bloc, ca dialogul să nu se schimbe de la un stil la altul de la un capitol la altul.
Convenții pe care motorul le impune pentru portugheză: replicile încep cu liniuță și nu sunt niciodată puse între ghilimele, chiar dacă sursa le folosește, iar « » se păstrează doar pentru un cuvânt sau titlu citat în interiorul unei propoziții. Titlurile se scriu cu minusculă în mijlocul propoziției (o conde, o capitão), dar Senhor rămâne cu majusculă înainte de Deus. Literele asemănătoare dintr-un alt alfabet sunt înlocuite cu litera latină.
Falșii prieteni sunt cuvinte care arată la fel în două limbi, dar au sensuri diferite. Motorul nu are încă o listă proprie de cuvinte pentru traducerea din română în portugheză, deci această pereche se bazează pe al doilea model, care citește fiecare pasaj în raport cu sursa și semnalează un sens greșit.
PDF intră, PDF iese. EPUB intră, EPUB iese. TXT intră, TXT iese. DOCX intră, DOCX iese.
Standard pornește de la 10,00 € pe carte, Premium de la 25,00 €. TVA inclus. Ambele niveluri folosesc aceeași verificare a erorilor grave. Premium este o trecere cu raționament mai adânc, cu mai puține scăpări mărunte de formulare, și intră primul în coadă. Vedeți prețul exact al cărții imediat după ce o încărcați.
Traducem gratuit aproximativ primele 5 pagini din carte, înainte de plată. O mostră pentru fiecare cont.
O mostră dintr-o carte din domeniul public
Alexandru Lăpușneanul · Constantin Negruzzi
Sursă
Tomșa, nesimțindu-se în stare a se împotrivi, fugise în Valahia și Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde, aducîndu-și aminte de întăia lui domnie, în care el nu avusese vreme a-și dezvălui urîtul caracter.
Boierii însă tremurau. Ei aveau două mari cuvinte a fi îngrijiți: știau că norodul îi urăște, și pre domn că nu-i iubește.
Îndată ce sosise, Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei, afară de Hotin și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților, carii de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi și ațîțau revolte. Ca să sece influința boierilor și să stîrpească scuiburile feudalității, îi despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod.
Traducerea noastră
Tomșa, sentindo-se incapaz de resistir, tinha fugido para a Valáquia, e Lăpușneanul não encontrara qualquer obstáculo no seu caminho. Por toda a parte o povo o recebia com alegria e esperança, recordando-se do seu primeiro reinado, durante o qual não tivera tempo de revelar o seu odioso carácter.
Os boiardos, porém, tremiam. Tinham duas grandes razões para estar apreensivos: sabiam que o povo os odiava, e que o príncipe não os amava.
Mal chegou, Lăpușneanul ordenou que se enchessem de lenha todas as fortalezas da Moldávia, exceto Hotin, e mandou-as queimar, querendo com isso destruir o refúgio dos descontentes que, muitas vezes, ao abrigo daquelas muralhas, tramavam conspirações e atiçavam revoltas. Para secar a influência dos boiardos e extirpar os ninhos do feudalismo, despojava-os dos seus bens sob toda a espécie de pretextos, privando-os assim do único meio com que podiam aliciar e corromper o povo.