Traducere de carte din română în italiană
Primiți o versiune completă a cărții, din română în italiană. Un al doilea model verifică fiecare fragment pentru erori grave, iar traducătorul corectează ce găsește. Recomandăm o revizie umană înainte de publicare.
Înainte ca o carte în română să ajungă la traducătorul în italiană, motorul o împarte în blocuri și păstrează ordinea capitolelor. Verificările de cod rulează pe fiecare bloc înainte ca vreun judecător să-l citească. Un rezultat gol, un alfabet greșit, o lungime departe de sursă, text sursă rămas nemodificat, o buclă repetată și text scris în altă limbă sunt toate depistate în acest pas. Apoi un al doilea model citește fiecare pasaj pentru erori grave, traducătorul corectează ce găsește, iar textul finalizat în italiană revine în fișierul tău, în formatul trimis.
Numele sunt locul unde o carte lungă în română greșește cel mai des, așa că motorul construiește un glosar cu numele și titlurile din carte și fixează fiecare dintre ele de la prima pagină până la ultima. Scoate cuvintele de titlu precum badea, boierul, coana, colonelul, contele, contesa ca să păstreze numele de bază, apoi traduce titlul și păstrează numele. O legătură dintr-un titlu (a, al, ale, cea, cel, de) marchează un epitet sau titlul unei opere, deci acea intrare nu este tratată ca un nume simplu. Paginile de început și de sfârșit ale cărții se copiază netradus.
Vorbirea directă dintr-o carte în română este marcată cu o liniuță la începutul replicii vorbite (—). O carte în italiană o marchează cu ghilimele « ». Motorul îi cere traducătorului să scrie fiecare replică cu convenția din italiană, în fiecare bloc, chiar dacă sursa face altfel, ca toată cartea să urmeze o singură convenție.
Convenții pe care motorul le impune pentru italiană: replicile vorbite se deschid cu « și se închid cu », în fiecare bloc al cărții, și niciodată cu “ ” sau cu liniuță. Titlurile se scriu cu minusculă în mijlocul propoziției (il conte, il capitano), dar Signore rămâne cu majusculă înainte de Dio. Literele asemănătoare dintr-un alt alfabet care se strecoară într-un cuvânt sunt înlocuite cu litera latină.
Falșii prieteni sunt cuvinte care arată la fel în două limbi, dar au sensuri diferite. Pentru traducerea din română în italiană, motorul cunoaște începuturile de cuvânt de mai jos și verifică proiectul pentru ele. română “magazin” față de italiană “magazzin”: cuvântul din italiană înseamnă depozit, iar cel din română înseamnă magazin.
PDF intră, PDF iese. EPUB intră, EPUB iese. TXT intră, TXT iese. DOCX intră, DOCX iese.
Standard pornește de la 10,00 € pe carte, Premium de la 25,00 €. TVA inclus. Ambele niveluri folosesc aceeași verificare a erorilor grave. Premium este o trecere cu raționament mai adânc, cu mai puține scăpări mărunte de formulare, și intră primul în coadă. Vedeți prețul exact al cărții imediat după ce o încărcați.
Traducem gratuit aproximativ primele 5 pagini din carte, înainte de plată. O mostră pentru fiecare cont.
O mostră dintr-o carte din domeniul public
Alexandru Lăpușneanul · Constantin Negruzzi
Sursă
Tomșa, nesimțindu-se în stare a se împotrivi, fugise în Valahia și Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde, aducîndu-și aminte de întăia lui domnie, în care el nu avusese vreme a-și dezvălui urîtul caracter.
Boierii însă tremurau. Ei aveau două mari cuvinte a fi îngrijiți: știau că norodul îi urăște, și pre domn că nu-i iubește.
Îndată ce sosise, Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei, afară de Hotin și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților, carii de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi și ațîțau revolte. Ca să sece influința boierilor și să stîrpească scuiburile feudalității, îi despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod.
Traducerea noastră
Tomșa, non sentendosi in grado di opporre resistenza, era fuggito in Valacchia, e Lăpușneanul non aveva incontrato alcun ostacolo lungo il suo cammino. Ovunque il popolo lo accoglieva con gioia e speranza, ricordando il suo primo regno, durante il quale non aveva avuto il tempo di rivelare il suo odioso carattere.
I boiardi, invece, tremavano. Avevano due gravi motivi di preoccupazione: sapevano che il popolo li odiava, e che il principe non li amava.
Appena giunto, Lăpușneanul ordinò di riempire di legna tutte le fortezze della Moldavia, tranne Hotin, e le fece bruciare, volendo così distruggere il rifugio degli scontenti, i quali, spesso, al riparo di quelle mura, ordivano complotti e fomentavano rivolte. Per prosciugare l’influenza dei boiardi e sradicare i nidi del feudalesimo, li spogliava dei loro beni con ogni sorta di pretesti, privandoli così dell’unico mezzo con cui potevano adescare e corrompere il popolo.